„Protocoalele Inteleptilor Sionului” este o carte care a nascut inca de la aparitie, acum peste o suta de ani, controverse dar si un razboi permanent din partea iudeilor dus impotriva editorilor si a celor ce au promovat-o. (Sa nu uitam parintii de la Optina, inclusiv Sf. Ioan de Kronstadt, ce a sustinut publicarea ei, Nilus primind binecuvantarea expresa pentru asa ceva. Vezi cartea Legendarul Nilus. 

De ce totusi aceasta atitudine potrivnica, chiar vehementa fata de carte din partea evreilor? In primul rand pentru ca trateaza deosebit de delicat problema conducerii lumii de catre un grup malefic, criminal care, nu intamplator, este de origine evreiasca. Toate cele scrise in aceasta, ce nu intamplator au fost descoperite lumii, sunt pentru ca unii sa inteleaga din timp ca se va implini intru totul atunci cand se vorbeste de vremurile din urma, vremuri care vor culmina cu inscaunarea Marelui Inselator- Antihristul, din semintia lui (neamul evreiesc) inaintea celei de a doua veniri a lui Hristos. Caderea lumii, mai ales a celei 

crestine descrisa cu lux de amanunte inuman si anticrestin, este pentru a scoate in evidenta din care parte vine raul, intelegand prin cine este instrumentalizat. Poate numai asa vom iesi din letargie si vom pricepe ca nimic din ce este rau nu se intampla la voia intamplarii, totul fiind legat de acea taina a faradelegii care se va lucra la sfarsitul lumii. 

Iata apelul lansat catre evreime de Cremieux si Montefiore la fondarea „Aliantei Israelite Universale”, organul de lupta fatisa a evreimii contra Crestinatatii, aparut in 1860, reprodus de noi dupa ziarul L’Eclair (Fulgerul) din Paris : 

„APEL al evreilor Cremieux din Paris si Montefiore din Roma, membri fondatori ai Aliantei Israelite Universale. Alianta noastra nu este nici europeana, nici asiatica, nici africana, nici americana, australiana, ea este universala. 

Imprastiati in mijlocul unor popoare care sunt dusmane drepturilor si intereselor noastre, vom ramane membri ai poporului ales.
Nationalitatea noastra este religia parintilor nostri si nu recunoastem alta. Traim in tari straine si nu ne putem ingriji de interesele vremelnice ale acestor tari intrucat interesele noastre morale si materiale sunt in primejdie. Religia lui Israel trebuie sa cuprinda intr-o zi Pamantul intreg. Crestinismul, dusmanul nostru de veacuri, zdrobit, ingenuncheat de lupte, e aproape sa ingenuncheze. Pe zi ce trece reteaua noastra ce se va intinde asupra Pamantului, maretele profetii ale cartilor noastre sfinte se vor indeplini. Nu este departe timpul in care toate bogatiile Pamantului vor fi ale noastre. O noua imparatie mesianica, un nou Ierusalim trebuie sa se ridice in locul acelor cetati, a imparatilor, a Papilor si a Patriarhilor.”- Cremieux si Montefiore 

Trebuie sa marturisim ca primejdia evreiasca ce se infatisaza prin atatea simptome atatea fapte, n-a fost cu adevarat descoperita marelui public decat atunci cand a aparut traducerea unui fragment dintr-o carte ruseasca inregistrata la British Museum in August 1906 cu titlul: „Cel Mare peste cel Mic si Anticristul ca o posibilitate politica imediata.” (Notele unui ortodox; editia a I-a corectata si adaugita. Tzarskoie Selo, 1905). Aceasta traducere a fost editata in decembrie 1919, la „Eyre & Spottiswoode” intitulata: „The Jewish Perii; Protocols of the Learned Elders of Sion”. (Pericolul jidovesc; Protocoalele inteleptilor batrani ai Sionului). Ar fi ramas multa vreme necunoscuta in Anglia, daca un redactor de la „The Times” nu si-ar fi amintit un articol asupra caruia a facut o dare de seama destul de amanuntita precedata de o intrebare nelinistitoare:
”Daca aceasta carte este infatisarea adevarului, atunci n-am scapat noi oare de o pace nemteasca pentru a suferi urmarile pacii jidanesti?” 
In vreme ce la Londra aparea o traducere englezeasca a Protocoalelor, in acelasi timp o traducere germana era publicata la Charlottenberg (Berlin), de catre dl. Gottfried Beek: „Die Geheimnisse der Weissen von Zion” (Tainele inteleptilor Sionului) editia raspandindu- se destul de repede atat in Germania, cat si in Austria. Un articol din „Times” a atras atentia asupra primejdiei jidovestit prin publicarea unor fragmente din carte, aceasta disparand indata din comert, iar cea mai ciudata decizie a editurii Eyre & Spottiswoode a fost atunci cand aceasta a declarat ca nu va mai scoate o noua editie, asteptandu-se ca prin grija unei asociatii nationaliste: „The Britons”, sa se publice o noua editie englezeasca. Mai tarziu, „The MorningPost” a publicat sub titlul: „The Cause of World Unrest” (cauza neoranduielilor lumii) un sir de articole aspre, bazate pe textele Protocoalelor si pe documentele descoperite, prin care dovedea ca evreii sunt vinovati de imbolnavirea lumii , o boala ce prelungeste neajunsurile politice si financiare izvorate prin intretinerea razboaielor. In Statele Unite a fost editata de d-nii Small „Compania Maynard & Boston”, o alta traducere intitulata „The Protocols and World Revolution” (Protocoalele si Revolutia mondiala). O traducere poloneza a aparut inca din 1920 in Franta cu cateva dari de seama insotite de citate din cartea lui Sergiu Nilus, fiind publicata in „Le Correspondent”, in „Vieille France”, in „L’Action Francaise” si in „L’Opinion”. O prima traducere a fost publicata in „La Libre Parole”, dar numai in septembrie 1920 ; la inceputul anului 1921 a aparut editia cu prefata a Monseniorului Joulin iar aceea din „Vieille France” a fost precedata si urmata de comentarii.mAsupra deosebitelor editii aparute in Rusia, e greu sa se stabileasca ceva sigur. Cea dintai aparitie este datorata profesorului Sergiu Nilus si a aparut in 1902, dar probabil pentru apararea impotriva jidanilor si a societatilor secrete, atat de raspandite in imparatia Tarului. Lucrarea lui Sergiu Nilus a avut noi editii in 1911, 1912, 1917 si 1920. Traducerea americana a fost facuta dupa editia din 1911, tiparita la manastirea Sfantul Sergiu. Editia din 1912 nu e amintita nici in prefata Monseniorului Jouin, nici in acelea ale editiilor germane si americane dar noi am avut-o in mainile noastre. Editia din 1917 a fost aproape in intregime distrusa de bolsevici. Cat despre cea din 1920, ea a fost tiparita la Berlin. Traducerea Protocoalelor e reprodusa in aceasta din urma editie sub titlul de 

„Raza de lumina” . Editorul redactor- Petru Schabelski Bork- , a insotit editia cu comentarii privitoare la Revolutia ruseasca, unde sunt aspru judecate actele ministrului Cernov si ale lui Kerensky care, „asezat la conducerea Rusiei timp de sase luni, a inselat si a tradat patria prin actele sale” (V. „Protocoalele”, Mgr. Jouin, p.148). 

Sergiu Nilus declara in introducerea editiei din 1917, ca filele ce contineau extrasele acestor procese verbale (redactate in franceza, caci numerosi Sionisti nu cunosteau limba ebraica), i-au fost date in 1901 de catre Alexis Nicolaevici Susotin, maresal a nobilimii din Chern. Aceste file au fost incredintate si lui C. Butmi, al doilea traducator al lor. Cum le-a obtinut insa A. Nicolaevici? Doua zvonuri circula relativ la aceasta:

1.)- Fie au fost copiate de catre o femeie, sotie sau amanta a unuia dintre initiatii grupului sionist care a redactat cartea, femeia crezand ca e de datoria ei sa transmita aceste copii unei alte persoane care ar fi fost in stare sa isi puna la adapost compatriotii de asemenea uneltiri amenintatoare ascunse ; 

2.) – Fie ca au fost scoase dintr-un seif in care era pastrata de sionistii din orasele Alsaciei. Dar probabil nici una dintre aceste doua ipoteze nu este adevarata, deoarece posesorii filelor au trebuit sa se straduiasca 

sa apere de banuiala si de orice razbunare pe autorul sau autorii sustragerii sau ai destainuirilor facute. Protocoalele sunt in numar de douazeci si patru. Sunt mai mult niste invataturi maxime, decat procese verbale. Se pare ca autorul sau autorii lor, au urmarit in primul rand sa insire in 24 lectii doctrinele lui Israel. Ele cuprind tinta si planul de bataie ce sunt urmarite cu meticulozitate inca din timpurile cele mai indepartate, pentru cucerirea puterii mondiale atunci cand totul ar parea pregatit pentru a incepe lupta hotaratoare. Pentru jidani nu exista alt scop decat puterea si forta. Liberalismul, religia si autoritatea au fost nimicite la Goimi (nonevrei/crestini). Prin aurul ajuns in mainile lui Israel ei au pus mana pe presa, aceasta fiind considerata un factor important in preluarea puterii pentru a comanda guvernele din statele democratizate. Societatile francmasonilor sunt conduse de jidani care le controleaza si indruma fara a se face propaganda. Popoarele crestine vor fi intr-o buna zi atat de dezbinate incat singure vor ajunge sa ceara un supra guvernamant universal, deja constituit de ei. Razboaiele razlete vor fi urmate de cel atat de mult asteptat dupa care, Regele jidanilor, intruchiparea sortii, va domni asupra omenirii imblanzite.  Aceasta e, in cateva cuvinte, ideea de capetenie a „Protocoalelor”. E bine sa ne gandim asupra deosebitelor capitole si sa le comparam textul cu alte documente de origine ebraica cercetand in ce masura au fost infaptuite cele 24 de lectii, incepand cu primul razboi si continuand pana in zilele noastre, faptele prevazute si intamplarile proorocite. 

Al treilea capitol al acestor lectii ale inteleptilor lui Israel, cuprinde o aluzie la sarpele care simbolizeaza mersul progresiv al lui Israel, catre stapanirea lumii. Sergiu Nilus, in epilogul cartii sale, pe care traducerile in limbile americana si germana nu le-au reprodus, ne povesteste amanunte ciudate despre acest simbol al puterii jidovesti, pentru totdeauna invingatoare, dupa ce se va fi incolacit in jurul statelor europene. 

Dupa traditiile iudaice, aceasta proorocire ar data inca de pe vremea lui Solomon, patrunzand in inima tuturor natiunilor, pentru a le corupe, a le nimici si fiind parte a Sionului, trebuind sa se reintoarca acolo, dupa ce isi va fi indeplinit sirul cuceririlor sale.Sionistii au facut de mult harta pe care e trasat drumul taratoarei si pe aceasta harta sunt insemnate punctele de inceput strabatute si cele care au mai ramas a fi atinse. Prima cucerire a sarpelui a fost Grecia, pe vremea lui Pericle, in anul 429 inainte de Cristos;  La Roma capul sarpelui patrunse sub domnia lui August, putin inainte de nasterea Iisus Cristos;  Madridul ii vazu aparitia sub conducerea lui Carol Quintul; Parisul, la sfarsitul domniei lui Ludovic XIV; Londra la caderea lui Napoleon; Berlinul in 1871, dupa apoteoza tratatului de la Versailles; Petersburgul in 1881. 

E important de stiut ca toate statele peste care si-a lasat sarpele dara de bale, au fost zguduite pana in temelii de crize politice si sociale.
Traseul indica, cele din urma cuceriri de facut: Moscova, Kiev, Odesa, Bucuresti, Constantinopol si in sfarsit Ierusalimul, punctul de plecare si punctul terminal fatalului itinerar. 

Analizand „Protocoalele”, tinandu-ne departe de comentariile editorilor si de polemicile pricinuite de publicarea lor, se deosebesc in ele trei lucruri de capetenie, adesea imbinate: 

1.) – O critica filosofica a principiilor liberale si o slavire a regimului autocratic;
2.) – Expunerea planului de lupta pregatit metodic, pentru asigurarea domniei mondiale a evreilor; 

3.) – Priviri profetice asupra infaptuirii apropiate a partilor mai insemnate ale acestui plan. 

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentPROTOCOALELE ÎNȚELEPȚILOR SIONULUI
Articolul următorPRIMUL PROTOCOL FRANCMASONIC
Acum sunt un jurnalist pe barba mea, freelancer cum zice englezul, inainte cu activitate internationala intre 1991-2001 la Radio Europa Libera (RFE/RL), BBC World Service, DW, unde am desfasurat concomitent activitatea de corespondent pentru Romania, RFE/RL-BBC 1992-1997, RFE/RL-BBC-DW 1994-1997. Am fondat, finantat si editat primele 2 publicatii din istoria orasului Viseu de Sus, ”COMUNICATOR,” respectiv, ”CRONICA VISEUANA”. In curand voi porni un post de radio international pe net: www.radio-certitudinea.ro ”Emite muzica si radiaza iubire”. Sunt membru al Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania -UZPR, și în evidența Federatiei Internationale a Jurnalistilor -FIJ.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here