1) – Diferitele stadii necesare ale unei Republici.
2) – Francmasoneria exterioara si secretele sale.
3) – Libertatea si credinta.
4) – Concurenta internationala a comertului si industriei in viziunea francmasoneriei.
5) – Rolul esential al speculatiei.
6) – Cultul aurului ca valoare fundamentala la francmasoni.
Fiecare Republica trece prin diferitele trepte de dezvoltare, prin diferite stadii. Primul stadiu cuprinde cele dintai zile de nebunie ale unui orb care se arunca in dreapta si in stanga. Al doilea este cel al demagogiei din care se naste anarhia; apoi vine in mod inevitabil despotismul; nu un despotism legal si pe fata si, prin urmare, raspunzator, ci un despotism nevazut si necunoscut, dar totusi eficient si foarte simtit; despotismul desfasurat de catre o organizatie secreta care actioneaza cu scrupule cat mai putine si care opereaza sub scutul cat mai multor agenti, a caror inlaturare la momentul necesar nu numai ca nu-i face nici un rau (acestei organizatii), ci chiar o ajuta, scutind-o sa-si cheltuiasca mijloacele sale cu rasplatirea unor servicii prea indelungate.
Cine ar putea rasturna o putere nevazuta?
Caci puterea noastra este una de felul acesta. Francmasoneria exterioara, de la suprafata, nu serveste decat pentru acoperirea planurilor noastre; planul final al actiunii acestei puteri, ba chiar si locul organizatiilor sale, SUPREM CONDUCATOARE, vor ramane totdeauna necunoscute poporului. Libertatea in sine ar putea fi complet nevatamatoare si ar putea exista intrun Stat fara a aduce vreun rau bunastarii popoarelor, daca ea s-ar sprijini pe legile credintei in DUMNEZEU si ale fratiei omenesti, straina de acea egalitate care este dezmintita chiar de legile firii, care a statornicit infranarea si supunerea. Avand o asemenea credinta, poporul s-ar lasa guvernat de catre autoritatea parohiilor si ar merge inainte, umil si pasnic, sub conducerea pastorului sau sufletesc, impacat cu impartirea facuta de Dumnezeu a bunurilor acestei lumi. Iata de ce trebuie sa daramam complet credinta in cele divine si trebuie sa smulgem din mintea crestinilor insusi gandul Dumnezeirii si al Sufletului, pentru a le inlocui cu meschine calcule si lipsuri materiale. Pentru ca cele mai alese si elevate suflete ale crestinilor sa nu aiba aproape de loc timp sa cugete si sa observe, trebuie sa-i abatem pe crestini de la aceste preocupari, impingandu-i numai catre grijile industriei si ale comertului. In acest chip toate natiunile isi vor urmari doar castigurile lor si, luptand fiecare cu indarjire pentru propriile foloase, nu vor baga de seama care este dusmanul lor comun. Insa, pentru ca libertatea sa poata astfel dezbina si nimici in intregime societatea crestinilor, trebuie sa facem din speculatie baza industriei. Procedand astfel, nici una dintre bogatiile pe care industria le va scoate din pamant nu va ramane in mana industriasilor, ci toate se vor spulbera in speculatii, adica, in final, vor cadea in pungile noastre.Lupta tenace si infierbantata pentru expansiune si loviturile vietii economice a creat si va crea societati dezamagite, reci si fara suflet. Aceste societati vor avea o spontana groaza de politica morala si superioara si de religie. Singura lor calauza va fi calculul meschin, adica aurul pentru care vor avea un adevarat cult din pricina bunurilor materiale pe care le poate procura. Atunci clasele de jos ale popoarelor ne vor urma in lupta noastra impotriva clasei inteligente a crestinilor de la putere, care sunt potrivnicii nostri, si ei vor face aceasta nu de dragul binelui si nici pentru a pune mana pe bogatii, ci numai din ura ce o poarta celor supusi
